Cu ce am inlocuit seriale?

De cand am trecut de la internetul prin dial-up (pentru nostalgici, sunetul acesta trezeste niste amintiri) la cel prin broadband, am devenit un avid urmaritor de seriale. Am inceput cu Prison Break, cand deja aparusera doua sezoane. Am chiulit 2 zile de la liceu si am stat cu prietena mea de atunci si ne-am uitat episod dupa episod. Si asteptam in fiecare saptamana episodul sa fie incarcat pe undeva. Ultimul episod nu am apucat sa-l vad in ziua cand a aparut si am aflat a doua zi, dimineata la tigara, ca a murit Scofield. Nu o sa uit cat de mult m-am enervat in dimineata aia. Nu imi imaginam ca urmatorii ani imi voi umple timpul liber cu aceasta activitate. Au urmat Lost, Californication, Heroes, The O.C., Dr. House, Game of Thrones, The Tudors, Friends, The Mentalist, Seinfeld, Lie to me, The Sopranos, Two and a half men, How I met your mother, Suits (si multe altele). Bineinteles, au fost si cateva guilty pleasures (Sex and the City, Grey’s Anatomy).

Insa prin toamna lui 2016 am cam pus pe pauza serialele. In principiu pentru ca imi ocupau foarte multe timp si nu mai aveam timp pentru scroll-ul infinit pe Facebook. Simteam durerile sevrajului. Le-am simtit pana cand, la un moment dat, mi-am dat seama ca nu le mai simt. Credeam ca imi iesisera de tot din organism. De fapt, gasisem un surogat.

Totul a inceput, chiar inainte de toamna 2016, cand intamplator am dat peste unul dintre live-urile lui Alexandru Negrea pe Facebook. Cred ca era primavara acelui an si Alexandru facea un live cu Ariel Constantinof, intr-o zi cu mult soare, pe scarile Ateneului. Vorbeau despre vlogging. Atunci i-am dat follow si au inceput sa apara prin news feed-ul meu postarile lui. Intr-o zi, am vazut ca face vlog si m-am uitat la episodul respectiv. Dupa care, m-am uitat si la episoadele anterioare. In urmatoarele zile m-am uitat la fiecare episod postat. Imi placea pentru ca ramaneam cu o idee in urma fiecarui episod. Si discutam despre un daily vlog. Asta inseamna o lectie in fiecare zi. That’s a lot. Una care mi-a ramas in minte si revin mereu la ea a fost: ce esti dispus sa faci pentru o ora libera in plus pe zi? Intre timp s-a oprit din daily vlog.

Cateva saptamani mai tarziu mi-am adus aminte de live-ul cu Ariel si am observat ca si acesta din urma face vlogging. In mare parte, vlogging in timp ce mergea cu bicicleta. Ariel avea (intre timp s-a lasat si el de daily vlogging) un vlog mult mai dinamic, mergand zilnic pe bicicleta. Imi placea foarte mult sa vad Bucurestiul prin vlogul lui. In acea perioada, incepusem sa fiu pasionat de instagram si vazand cat de frumos este orasul, am inceput sa postez fotografii din locurile prin care ma plimbam in Bucuresti. Tin minte ca posta, in principal, noaptea episod nou, cand eu dormeam. In fiecare dimineata, dupa ce ma intorceam de la tigara si cafea, ma uitam la episodul aparut peste noapte. Devenise parte din ritualul meu de dimineata. Seara ma uitam la episoadele din urma, pentru ca el incepuse sa faca daily vlog prin toamna lui 2015. Atunci a prins “microbul” si Andreea si acesta devenise ritualul nostru cand mancam impreuna: sa ne uitam la Ariel si la Alexandru. Mi-a placut povestea lui Ariel, cum a fost exmatriculat (aproape exmatriculat, cu un 4 la purtare), cum avea business-ul lui, unde imbina pasiunea pentru bicicleta cu un real business (curierat pe bicicleta), despre originile lui evreiest etc.

La scurt timp de la descoperirea lui Ariel, l-am gasit pe Mariciu. Cred ca era undeva pe la episodul 380-390 de daily vlog. Am vazut toate episoadele din urma. Atunci am aflat ca el, Ariel si un alt prieten al lor au inceput ca o provocare intre ei sa faca daily vlog. In prezent, nicio masa luata acasa cu Andreea nu incepe fara sa dam drumul la ultimul episod al lui Mariciu. Este un tip cu care ma identific si imi place foarte mult ca este constant. Pana si Casey Neistat a luat o pauza de la vlog. Mariciu nu. Are si o viata destul de ritmata, alaturi de Ioneasca (prietena, nu sotia lui) si Sasha (catelul lor). De curand a inceput sa faca si niste sketch-uri foarte interesante, scurte si foarte concentrate cu umor de calitate. Mi se pare ca il cunosc de o viata, desi nu am vorbit niciodata. Mai important, jumatate din locurile in care am iesit la masa cu Andreea in ultima jumatate de an, sunt in urma recomandarilor din vlogurile lui. Cand vrem sa iesim, discutia incepe cu: pe unde a mai fost Mariciu in ultimul timp? Si asa am ajuns la Calup, Ciorbarie, Circus Pub, RIBS Bar&Grill si multe altele unde nu am postat pe instagram. Si recomandarile lui au fost bune.

Concluzia e ca oamenii acestia isi prezinta o mare parte a vietii lor pe Youtube si multi oameni simt ca se identifica cu ei. Eu sunt unul dintre ei. Si nu e usor sa faci daily vlog. Sau vlog in general. La noi ajunge produsul finit, 5-10 minute de clip. Desi pare usor, eu ma chinui de cateva saptamani sa editez niste clipuri pe care le-am facut intr-o tura cu bicla in jurul Bucurestiului. Sunt 30 de minute de filmare si vreau sa obtin un clip de 2-3 minute si inca nu am ajuns la un produs finit. Oamenii astia fac sau au facut asta in fiecare zi. Mi se pare fantastic.

Am trecut de la seriale la ceva mai real. Mai tangibil.

Voi incheia brusc acest articol spunand ca ma bucur ca am schimbat serialele cu vlog-urile.

 

You may also like