Cum am trait eclipsa totala de soare din 1999

Ieri, 21 August 2017 a fost o eclipsa totala de soare care a putut fi vazuta din America. A fost zarva mare pe Facebook, canale de stiri si site-urile cu horoscop (nu stiu daca e chiar corecta formularea “site-urile cu horoscop”). Ati prins ideea!

In seara aceasta a publicat Casey Neistat un episod de vlog in care prezinta aventura lui cu vizionarea eclipsei dintr-un loc cat mai bun si mi-am adus aminte de experienta mea cu eclipsa din 1999.

Long story long:

Verile le petreceam alaturi de Cristina, sora mea, la tara la bunici. In dimineata acelei zile, tata a venit sa ne ia de la tara. Daca imi aduc bine aminte, urma sa mergem la Caciulata. Cred ca in anul ala am invatat sa inot.

Sa revenim la eclipsa. Cert e ca tata ne-a luat cu Dacia 1300, alba, fabricatie sfarsitul anilor 70, in care mirosea groaznic a benzina sau matrafox (asa ii zicea lichidului pe care il baga in masina aia in loc de benzina) si am ajuns la Slatina undeva inainte de pranz. Eclipsa totala a fost undeva dupa masa.

In perioada dinainte de eclipsa se crease un hype imens in jurul evenimentului: BNR a pus pe piata o bancnota de 2000 lei si o moneda de 500 lei (vechi, bineinteles) dedicate eclipsei, oamenii isi construiau case pe langa Valcea pentru a gazdui turisti veniti sa vada eclipsa din locul unde se vedea cel mai bine (turistii precum Casey), fiecare jurnal de stiri incepea cu eclipsa, nu stiu cate perechi de miri si-au spus Da-ul sub diamantul format de coroana soarelui, Coca Cola avea un concurs unde puteai castiga o pereche de ochelari speciali pentru eclipsa (nu am castigat).

De fapt, nu am avut ochelari speciali. Era periculos sa te uiti cu ochiul liber la eclipsa, asa ca am cautat sa improvizez.  Vazusem totusi la televizor cum iti poti confectiona din ambalajul de staniol de la flori niste ochelari. Tata dormea. Eu si Cristina am luat staniol de flori, l-am legat la ocheanele unui binoclu si am inceput sa-l testam. Problema era ca apartamentul nostru era indreaptat spre Sud-Est si soarele aproape trecuse, iar noi nu mai aveam vizibilitate. Mai era sub o ora si noi nu stiam daca va functiona improvizatia noastra. Tata inca dormea, iar noi nu aveam voie sa ne ducem pe bloc singuri. Pentru ca da, toti romanii erau pe acoperisurile blocurilor in acea miercuri, 11 August 1999.

Nu mai aveam stare. Imi aduc aminte foarte clar cum ne invarteam de colo colo, aruncand cate un ochi in camera unde dormea tata, sa vedem daca s-a trezit. Mama lucra in ziua aceea.

In momentul in care am vazut la televizor ca luna acoperise destul de mult din soare, l-am trezit pe tata si i-am zis ca trebuie sa mergem acum! Pe scari era plin de oameni care urcau pe bloc.

Am ajuns sus cu emotii ca inainte de examenul de permis. Nu stiam daca va functiona mecanismul nostru. L-am pus la ochi si se vedea perfect. I-am dat si Cristinei sa vada. Stiu ca eram atat de bucurosi incat tata ne-a cerut binoclul sa se uite si el. Cred ca a fost mandru de isprava noastra.

Totul a culminat cu momentul acela cand s-a facut intuneric si racoare. Si cum ne bateam pe binoclu eu si Cristina.

You may also like