The one with Electric Castle [EN]

Electric Castle it’s about sound.

It’s about party. It’s about chill.

It’s about music. It’s about feeling the music.

It’s about smiles. It’s about happy faces. It’s about happiness.

It’s about reunions, may be about break ups.

It’s about sunrise and it’s about sunset. It’s about sunshine.

It’s about experiences.

It’s about getting lost.

It’s about firsts times.

It’s about dancing.

It’s about going with the flow.

It’s about hands in the air.

It’s about kisses. It’s about hugs.

It’s about love.

It’s about Tatratea. It’s about moments. It’s about Tatratea moments.

It’s about Captain Morgan. And its free country.

It’s about discovering.

It’s about youth. It’s about not wanting to get old.

It’s about spontaneity.

It’s about new friends. It’s about old friends.

Continue Reading

Best customer experience intr-un magazin din Bucuresti

O zi de joi plina, inainte de a pleca la Sibiu cu Andreea, unde treceam cu masina pe la service si vulcanizare, nu prevedea nimic special. Pana cand mi-am adus aminte ca Andreea a inceput sa faca poze cu un aparat foto vechi (Praktica MTL3), pe baza de film si ca mi-a zis ca vrea sa faca poze la Sibiu si m-am conformat cu achitia. Asa am decis sa ma duc la F64. Nu era chiar in drumul meu si probabil as fi gasit alte locuri, dar am vazut in vlogurile lui Mariciu cat de bine arata magazinul F64 si am zis ca trebuie sa il vad.

Ajung in jurul orei 14:00 la magazin, ploua marunt, parchez in fata magazinului (mirat ca erau ceva locuri de parcare), fac o poza pe care o postez mai tarziu pe Instagram, trec pe langa un geam unde stateau niste oameni cu niste shakeuri la masa si ma blochez. Aveam impresia ca parcasem la maxim 10 m de magazin si acum treceam pe langa o cafenea si nu intelegeam ce cauta acolo. In fine… intru in magazin si din punctul central al magazinului imi dau seama ca acea cafenea era parte a F64. Ok… that’s cool. Pacat ca bausem o cafea inainte si eram si pe fuga, pentru ca altfel as fi ramas acolo.

Odata intrat, ma uit in jur dupa cineva care ma putea ajuta sa rezolv treaba cat mai repede. Totul era bine semnalizat (mi-am adus aminte de semnalizarile pe care le faceam pentru Angajatori de TOP), am gasit repede doi tipi in spatele unui birou care m-au ajutat cu comanda. In mai putin de 20 de secunde, raspunsesem la intrebari de genul: faceti poze inauntru sau afara, ce aparat aveti, va recomand aceste filme, pe care dintre acestea le doriti… asta in timp ce admiram cateva Polaroid intr-o vitrina.

Pentru cine ma cunoaste mai bine, sunt un mare fan al automatizarilor, optimizarilor, eficientizarilor. Ce am gasit in acest magazin este peste macro-ul meu de Outlook care imi punea automat subject, selecta recipients si CCs si adauga un template de email cu formula de salut in functie de recipient.

De la tipul care mi-a recomandat produsele am plecat cu o foaie catre casierie. Erau cateva persoane la coada, insa langa era un acvariu cu pesti la care m-am holbat pana cand mi-a venit randul. Maxim 30 de secunde. Am dat foaia catre casierita, am platit cu cardul, mi-a dat factura, am semnat, mi-a dat factura cu bonul fiscal capsat si vis a vis (aka 2 m vis a vis de acest birou) cineva ma astepta, i-am dat factura, iar dupa inca 30 de secunde cu un lift micut (da, un lift), precum cele prin care se transmitea corespondenta in filmul Wall Street, apar produsele mele.

Practic, in mai putin de 2 minute, primisem consultanta, platisem, semnasem factura si primisem produsele. Cred ca toata schema e sa iti ofere timp sa te relaxezi mai mult in cafenea.

Bravo, F64! Abia astept sa revin la voi!

Continue Reading

Cu ce am inlocuit seriale?

De cand am trecut de la internetul prin dial-up (pentru nostalgici, sunetul acesta trezeste niste amintiri) la cel prin broadband, am devenit un avid urmaritor de seriale. Am inceput cu Prison Break, cand deja aparusera doua sezoane. Am chiulit 2 zile de la liceu si am stat cu prietena mea de atunci si ne-am uitat episod dupa episod. Si asteptam in fiecare saptamana episodul sa fie incarcat pe undeva. Ultimul episod nu am apucat sa-l vad in ziua cand a aparut si am aflat a doua zi, dimineata la tigara, ca a murit Scofield. Nu o sa uit cat de mult m-am enervat in dimineata aia. Nu imi imaginam ca urmatorii ani imi voi umple timpul liber cu aceasta activitate. Au urmat Lost, Californication, Heroes, The O.C., Dr. House, Game of Thrones, The Tudors, Friends, The Mentalist, Seinfeld, Lie to me, The Sopranos, Two and a half men, How I met your mother, Suits (si multe altele). Bineinteles, au fost si cateva guilty pleasures (Sex and the City, Grey’s Anatomy).

Insa prin toamna lui 2016 am cam pus pe pauza serialele. In principiu pentru ca imi ocupau foarte multe timp si nu mai aveam timp pentru scroll-ul infinit pe Facebook. Simteam durerile sevrajului. Le-am simtit pana cand, la un moment dat, mi-am dat seama ca nu le mai simt. Credeam ca imi iesisera de tot din organism. De fapt, gasisem un surogat.

Totul a inceput, chiar inainte de toamna 2016, cand intamplator am dat peste unul dintre live-urile lui Alexandru Negrea pe Facebook. Cred ca era primavara acelui an si Alexandru facea un live cu Ariel Constantinof, intr-o zi cu mult soare, pe scarile Ateneului. Vorbeau despre vlogging. Atunci i-am dat follow si au inceput sa apara prin news feed-ul meu postarile lui. Intr-o zi, am vazut ca face vlog si m-am uitat la episodul respectiv. Dupa care, m-am uitat si la episoadele anterioare. In urmatoarele zile m-am uitat la fiecare episod postat. Imi placea pentru ca ramaneam cu o idee in urma fiecarui episod. Si discutam despre un daily vlog. Asta inseamna o lectie in fiecare zi. That’s a lot. Una care mi-a ramas in minte si revin mereu la ea a fost: ce esti dispus sa faci pentru o ora libera in plus pe zi? Intre timp s-a oprit din daily vlog.

Cateva saptamani mai tarziu mi-am adus aminte de live-ul cu Ariel si am observat ca si acesta din urma face vlogging. In mare parte, vlogging in timp ce mergea cu bicicleta. Ariel avea (intre timp s-a lasat si el de daily vlogging) un vlog mult mai dinamic, mergand zilnic pe bicicleta. Imi placea foarte mult sa vad Bucurestiul prin vlogul lui. In acea perioada, incepusem sa fiu pasionat de instagram si vazand cat de frumos este orasul, am inceput sa postez fotografii din locurile prin care ma plimbam in Bucuresti. Tin minte ca posta, in principal, noaptea episod nou, cand eu dormeam. In fiecare dimineata, dupa ce ma intorceam de la tigara si cafea, ma uitam la episodul aparut peste noapte. Devenise parte din ritualul meu de dimineata. Seara ma uitam la episoadele din urma, pentru ca el incepuse sa faca daily vlog prin toamna lui 2015. Atunci a prins “microbul” si Andreea si acesta devenise ritualul nostru cand mancam impreuna: sa ne uitam la Ariel si la Alexandru. Mi-a placut povestea lui Ariel, cum a fost exmatriculat (aproape exmatriculat, cu un 4 la purtare), cum avea business-ul lui, unde imbina pasiunea pentru bicicleta cu un real business (curierat pe bicicleta), despre originile lui evreiest etc.

La scurt timp de la descoperirea lui Ariel, l-am gasit pe Mariciu. Cred ca era undeva pe la episodul 380-390 de daily vlog. Am vazut toate episoadele din urma. Atunci am aflat ca el, Ariel si un alt prieten al lor au inceput ca o provocare intre ei sa faca daily vlog. In prezent, nicio masa luata acasa cu Andreea nu incepe fara sa dam drumul la ultimul episod al lui Mariciu. Este un tip cu care ma identific si imi place foarte mult ca este constant. Pana si Casey Neistat a luat o pauza de la vlog. Mariciu nu. Are si o viata destul de ritmata, alaturi de Ioneasca (prietena, nu sotia lui) si Sasha (catelul lor). De curand a inceput sa faca si niste sketch-uri foarte interesante, scurte si foarte concentrate cu umor de calitate. Mi se pare ca il cunosc de o viata, desi nu am vorbit niciodata. Mai important, jumatate din locurile in care am iesit la masa cu Andreea in ultima jumatate de an, sunt in urma recomandarilor din vlogurile lui. Cand vrem sa iesim, discutia incepe cu: pe unde a mai fost Mariciu in ultimul timp? Si asa am ajuns la Calup, Ciorbarie, Circus Pub, RIBS Bar&Grill si multe altele unde nu am postat pe instagram. Si recomandarile lui au fost bune.

Concluzia e ca oamenii acestia isi prezinta o mare parte a vietii lor pe Youtube si multi oameni simt ca se identifica cu ei. Eu sunt unul dintre ei. Si nu e usor sa faci daily vlog. Sau vlog in general. La noi ajunge produsul finit, 5-10 minute de clip. Desi pare usor, eu ma chinui de cateva saptamani sa editez niste clipuri pe care le-am facut intr-o tura cu bicla in jurul Bucurestiului. Sunt 30 de minute de filmare si vreau sa obtin un clip de 2-3 minute si inca nu am ajuns la un produs finit. Oamenii astia fac sau au facut asta in fiecare zi. Mi se pare fantastic.

Am trecut de la seriale la ceva mai real. Mai tangibil.

Voi incheia brusc acest articol spunand ca ma bucur ca am schimbat serialele cu vlog-urile.

 

Continue Reading

Cum poti ajuta la promovarea Bucurestiului ca destinatie turistica?

In ianuarie am fost intr-un city break in Budapesta si cu cateva saptamani inainte de a ajunge acolo am inceput sa urmesc hashtag-ul #budapest pe Instagram, in speranta ca imi voi face o lista cu locuri pe care sa le vizitez. Si planul meu a avut succes. Am mapat peste 15 locuri pe care as fi vrut sa le vizitez, multe dintre ele nu din zona mainstream.

Ceea ce m-a surprins in urma acestui mic proiect de mapare a fost numarul mare de turisti care vizitau Budapesta in acea perioada. Era mijloc de ianuarie, cu temperaturi de -10, -11 grade in timpul zilei. Si atunci ma gandeam ca mi-ar placea sa vad atat de multi turisti la un moment dat in Bucuresti.

Cateva luni mai tarziu, mai exact incepand de astazi pana pe 16 Mai, are loc Experience Bucharest, probabil cel mai mare si mai eficient eveniment de promovare al capitalei ca destinatie turistica. Am scris cateva randuri despre eveniment pe Pur si simplu Romania, asa ca nu o sa insist cu detalii.

Insa insist cu altceva: daca peste 100 de influenceri din zona de travel internationala, cu minim 10.000 de vizitatori fiecare se afla in Bucuresti, ei vor posta mult content in zilele urmatoare. Daca si tu iti doresti turisti straini care sa descopere Bucurestiul, atunci pot sa urmaresti hashtag-urile#bucharest si #ExperienceBucharest  (pe Facebook, Instagram si foarte important, pe Twitter – daca ai cont) si interactioneaza prin like-uri, inimioare pe instagram, share-uri si comment-uri cu acestia. De ce? Pentru ca influencerii se “hranesc” cu reach-ul continutului produs de ei. Cine a postat vreodata o fotografie pe Facebook sau Instagram si nu a verificat vreodata numarul de like-uri primit? In felul acesta oricine poate pune umarul la promovarea capitalei ca optiune de destinatie de concediu/city break in Europa.

Intre timp, poti da like paginilor evenimentului pentru a sta la curent cu ceea ce se intampla in cadrul Experience Bucharest:

FacebookExperience Bucharest

Instagram: Experience Bucharest

Twitter@ExperienceBuc

Mult succes si putere de munca organizatorilor!

 

Continue Reading

De ce blog?

Cum a aparut ideea?

Pentru ca uit lucruri. Pentru ca uit repede lucruri. Am decis sa incep sa scriu pe blog acum 3-4 ani. Discutam cu Johnny despre faptul ca scrisul este o modalitate buna de a tine minte lucruri pe care nu le faci in mod recurent. 

Continue Reading